Nu e de mirare ca Seinfeld este unul dintre cele mai apreciate sitcom-uri din toate timpurile. Marcheaza si puncteaza deosebit de coerent toate nemultumirile si intrebarile pe care ni le punem sub barba. Ei, se pare ca antevorbitorii mei au cazut de comun acord ca se poate face acelasi lucru si aici pe blogul acesta incropit si voit a fi al vianistilor. Un gen de uite-o, bah, si pe asta?! Hai sa comentam. Dupa o scurta analiza a interesului si chefului ce-mi revin pe ziua de azi am decis sa ma iau de un binecunoscut cliseu. Nu stiu sigur daca s-a mai luat de el cineva inaintea mea. Ei, si ce, nu strica niste vorbaraie in plus.
Incepem cu ipoteza: In filmele americane de distrugere in masa ( Armaggedon, Impact nimicitor, distrugator, extinctor, bla bla..) exista acel clasic calup de imagini in care sunt prezentate diferite cladiri reprezentative ce, saracele, sufera in urma catastrofelor. Marile vedete sunt, intr-o ordine pur aleatorie : Pentagonul, Turnul Eiffel, Piramidele si Turnul din Pisa/Coloseumul. Mai departe, am impresia, ca nu a patruns geografia americanului de rand.
Intrebarea: Daca Romania ar fi una din marile puteri ale lumii si ar castiga dreptul de a participa la o catastrofa generala intr-un film american ce cladirea ne-ar reprezenta la acel "massive destruction" ( ar fi asa, ca o participare la o olimpiada, cine se va califica? )
Ok, sa o luam practic, ce stiu strainii, mai ales americanii ( ca ei sunt in cauza ) despre noi? Pai, despre noi numa de bine, interesul lor insa se opreste la personajul Dracula. Problema este ca el este un produs al imaginatiei unui scriitor, deci nu este ceva concret, nici nu mai punem problema ca este o persoana nu o cladire, deci mai greu cu distrugerea ca au si ei un CNA al lor care ii controleaza la kilele de singe ce le baga in filme. Urmatoarea varianta a fi punerea in scena a Castelului lui Dracula. Dar care este adevaratul Castel? ( suna ca dracu, zici ca ma refer la adevarata mama a bunicii piciorului matusii cercelului miraculoasei mama a Omidei ) Putem spune ca Branul e, dar daca e sa ne luam dupa istorici a fost construit inaintea domniei lui Vlad Tepes, presupusul Dracula. Plus ca nu-i destul de dubios pentru Dracula. Hai da-o naibii de treaba, nu tu lilieci care sa impanzeasca cerul, nu tu lupi care sa urle la luna, nu tu fantome. Ce e asta? Ne batem joc de americani.
Parasim subiectul Dracula si trecem la ceva ce poate le este familiar ( cu putin noroc ) : Ceausescu. Foarte bine, tipu pare camera-friendly mai ales cu caciulile lui, singura problema e ca e mort. Pfff... A da, normal, Casa Poporului. Magaoaia aia de se zice ca-i a doua dupa Pentagon. Da nu o sa mearga pentru ca deja doua cladiri administrative, ce facem, ne repetam aci? Nu, trebuie altceva.
Nadia Comaneci! Nu? E cunoscuta. Si ce sa puna, o sala de gimnastica cu vreo zece prichindele facand triplu salt cu hitch kick ca sa fuga din calea tornadei spre toate zarile? Nu, prea greu de realizat. Astea mici nu prea stau locului si e usor sa le pierzi.
Revenind un pic la epoca Ceausescu ne ramane in minte piata revolutiei cu celebrul monument de acolo. Sa ne referim la el ca la un obiect infipt in alt obiect. Ei bine daca e sa cada un meteorit peste el poate ca vom avea parte de un cartof/coi/rahatel in flacari infipt intr-o teapa. Nu prea suna estetic. Cade.
Cimitirul de la sapanta. Pe langa faptul ca jumate este populat de familia Pop si jumate de familia Stan ( ?!? ), acolo lume e deja moarta, nu ar mai fi acelasi efect devastator. Ce? sa iasa niste fantome sa faca reclamatie la administrator ca sunt deranjate in orele de somn? Pica.
Manastirile din nordul Moldovei. Imi si imaginez niste maicute tinerele care in timpul catastrofei sa ramana socate si sa le cada de sub sutana ( sau cum s-o zice la hainele lor ) "Codu lu da Vinci". Plus un Top Gun. Nu, deja e o catastrofa, ajunge, nu mai e nevoie si de o controversa religioasa.
Balada Miorita. Un deal ( gura de rai ), un ciobanas ( zoofilu in cauza ), turma de oi ( vreo zece, ca mai mult nu face fata saracu cioban ), un magar ( da bine, face rating ) si un Boeing. In prima faza, daca e sa cada avionu face terci si turma si ciobanu si magaru si tot. In a doua faza, ce ar cauta un taliban intreg la minte in Romania? In Bulgaria e totu la juma de pret.
Si totusi, ce cladire, ce simbol, ce ne reprezinta pe noi, ce merita sa ajunga pe marele ecran sa vada tot americanu si sa faca pe el de frica?
Va urma.
Mona ( responsabila cu catastrofa )
80
[Pomana de vara in toate magazinele se apropie de final. A fost o cursa lunga si asudanta.
Au fost reduceri pentru cei cu buzunare mici si pentru visatori. S-a coborat la 80 procente. Se apropie de sfarsit... ]
Nu stiu cum sunteti voi, dar eu cand aud una ca asta si mai ales cand pot personal sa pipai anunturile de reducere, nu ma pot abtine sa NU imi cresc inima.
In pamant, in borcan, cu apa sau ulei, asta e mai putin important.
Ideea e ca reusesc sa imi cresc inima suficient incat pot tresari multumit cand vad ca 80% din boboci reduc iubitul/a in colegii de liceu/ eventual facultate. De ce?
Pai motivele sunt lesne de inteles, nu-i de condamnat nimic. La urma urmei, garantia e mai mare, lucrul in acelasi domeniu cumpara la timp si iluzii--berechet.
Hei! Nu spun ca nu sunt cupluri a carui scop predefinit este de a-si manca unul viata altuia cu pofta si sa mai si obtina placere din asta.
La urma urmei CA TOATE persoanele lumii acesteia sunt o pseudoromantica si cred si eu in dragoste, din cand in cand, oricum.
Si as face si eu LA FEL, va jur. Cu relatiile. Asta, normal daca nu as fi deja indragostit. Daca nu as fi indragostit, mi-as gasi o tipa care a invatat ce nervi inerveaza talpa piciorului meu (da, stiu si eu ca nu e doar unul). Dar doar asa as sti ca se pricepe si ma iubeste. Si ma cunoaste.
Ehe, dar sunt deja luat, m-am indragostit ca TONTUL DE NIMIC. Si evident, nu pot intra in rand cu lumea asta larga.
Of uite, problema mea e ca eu STIU deja cum arata piciorul stang al iubitei, stiu cum danseaza, stiu ca-mi asculta jazz doar pentru mine si mai stiu cum apuca de pahar cand e lumina prea portocalie sa mai vezi ceva. Ah si mai stiu ca ii place sa umble desculta. Si ca intr-un mod dubios ii plac penele. Nu stiu ce fel de pene (poate de chitara), sau daca le are in vocabular numai pentru a injura. Dar pe ea o cunosc si pe ea o am. Si as putea vorbi ore intregi de ea, daca n-ar fi tocmai cea care ma impiedica sa-mi gasesc pe cineva care stie nervii talpii mele si vrea sa ma cunoasca.
Stiu pe cineva cu tipare de pantofi. Poate merge ca-n poveste.
80%, voi va dati seama?
depresivu'
Au fost reduceri pentru cei cu buzunare mici si pentru visatori. S-a coborat la 80 procente. Se apropie de sfarsit... ]
Nu stiu cum sunteti voi, dar eu cand aud una ca asta si mai ales cand pot personal sa pipai anunturile de reducere, nu ma pot abtine sa NU imi cresc inima.
In pamant, in borcan, cu apa sau ulei, asta e mai putin important.
Ideea e ca reusesc sa imi cresc inima suficient incat pot tresari multumit cand vad ca 80% din boboci reduc iubitul/a in colegii de liceu/ eventual facultate. De ce?
Pai motivele sunt lesne de inteles, nu-i de condamnat nimic. La urma urmei, garantia e mai mare, lucrul in acelasi domeniu cumpara la timp si iluzii--berechet.
Hei! Nu spun ca nu sunt cupluri a carui scop predefinit este de a-si manca unul viata altuia cu pofta si sa mai si obtina placere din asta.
La urma urmei CA TOATE persoanele lumii acesteia sunt o pseudoromantica si cred si eu in dragoste, din cand in cand, oricum.
Si as face si eu LA FEL, va jur. Cu relatiile. Asta, normal daca nu as fi deja indragostit. Daca nu as fi indragostit, mi-as gasi o tipa care a invatat ce nervi inerveaza talpa piciorului meu (da, stiu si eu ca nu e doar unul). Dar doar asa as sti ca se pricepe si ma iubeste. Si ma cunoaste.
Ehe, dar sunt deja luat, m-am indragostit ca TONTUL DE NIMIC. Si evident, nu pot intra in rand cu lumea asta larga.
Of uite, problema mea e ca eu STIU deja cum arata piciorul stang al iubitei, stiu cum danseaza, stiu ca-mi asculta jazz doar pentru mine si mai stiu cum apuca de pahar cand e lumina prea portocalie sa mai vezi ceva. Ah si mai stiu ca ii place sa umble desculta. Si ca intr-un mod dubios ii plac penele. Nu stiu ce fel de pene (poate de chitara), sau daca le are in vocabular numai pentru a injura. Dar pe ea o cunosc si pe ea o am. Si as putea vorbi ore intregi de ea, daca n-ar fi tocmai cea care ma impiedica sa-mi gasesc pe cineva care stie nervii talpii mele si vrea sa ma cunoasca.
Stiu pe cineva cu tipare de pantofi. Poate merge ca-n poveste.
80%, voi va dati seama?
depresivu'
Cuvant... inapoi
Ca sa nu mai spuna diverse persoane (da, la tine ma refer, Scula) ca nu suntem "in trend" am dat cateva click-uri si am incropit acest blog. Un blog al vianistului fericit, vianist care vrea sa'si exprime gandurile frumoase (sau nu) despre viata din liceu, clasa, magazinul lui nea Gica, bodega, parc sau din alte locuri in care si'o petrece. Idei, concepte, modele, clisee, reguli (poate nu chiar de circulatie, desi multi dintre voi au deja carnet) si tot ce considerati ca intereseaza sau ca ar putea ghida pe cei ce va citesc.
Spor si numai de bine,
Varu.
Spor si numai de bine,
Varu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)